Dacă Pițurcă ar fi fost și acum antrenor în Ghencea, atunci această pagină poate că l-ar fi vizat pe actualul selecționer. Lăcătuș reprezintă însă acum verigheta care leagă trecutul Stelei de prezentul ei.
A fost cel mai rău jucător pe care l-am văzut pe terenurile din România. Fotbalul a însemnat totul pentru el, iar Steaua chiar mai mult decât atât, împletindu-și zilele și ambițiile în jurul clubului care l-a răsplătit cu o celebritate greu de atins.
La 19 ani, un puști pletos lăsa Brașovul în urmă și privea printre șuvițe către un viitor plin. Avea ceva special pentru că, vreme de 90 de minute, la sfârșit de săptămână, reușea să se abandoneze instinctelor. Și, în multe rânduri, la fotbal totul înseamnă să nu gândești prea mult. Ia pur și simplu mingea, calcă apăsat, ignoră fluierăturile, pune-o jos și trage sub bară, în fața unui Urruti pe care abia dacă l-ai privit. Adesea e tot ce-ți trebuie… Lăcătuș încearcă acum, ca antrenor, ce a reușit de zece ori ca jucător, adică să devină campion. Totul se joacă azi, 7 mai, la Cluj, între CFR și „U“. Chiar dacă nu va obține un nou titlu, deja simplul fapt că i-a rezistat până la final de campionat imprevizibilului Gigi Becali și că a recuperat 11 puncte până la CFR înseamnă o victorie. Una care arată că până și fiarele pot deveni înțelepte. Când vine luna mai îmi amintesc de fiecare dată de acel moment... – Marius Lăcătuș
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER